Lăcuste în Eter – #morewithless

Concept solutie acces - LiE 2 - 2013

Lăcuste în Eter (LiE) este latura experimentală a edukube, un hub educațional pentru uneltele digitale din artă și arhitectură. Proiectul a început în urmă cu 4 ani, când împreună cu trei tineri arhitecţi am dat startul unor evenimente care aveau ca deziderat exemplificarea potenţialului arhitecturii parametrice şi a metodelor de fabricaţie digitală cu scopul de a reanima spaţii semi-abandonate. Astfel, am început să organizăm serii de workshopuri compuse din şedinţe intensive de training, completate de activităţi aplicative care includeau atât imprimări 3D, cât și construirea efectivă de instalaţii.

Denumirea atelierului este alcătuită din două componente: numele programului folosit – Grasshopper, în traducere „lăcustă”, și un derivat de la locaţia primului workshop, curtea cafenelei Aethernativ, cu prescurtarea „Aether”, unde, de altfel, edukube şi-a desfăşurat activitatea timp de 3 ani.

Structura atelierului LiE este compusă din trei părți – metoda, experimentul și rezultatul.

Metoda

Designul parametric este un proces bazat pe gândirea algoritmică. Astfel, el permite exprimarea datelor colectate și a regulilor de compunere a acestora, într-un limbaj vizual contemporan. Datele și regulile definesc şi clarifică relaţia dintre conceptul din spatele designului și volumetria rezultată din procesul de design.

De la prima ediţie, dorinţa echipei din spatele workshopului a fost să transmită faptul că, în prezent, tehnologia de calcul nu este un simplu mediu de redactare, ci s-a morfat într-un mediu de experimentare, unde un singur concept poate să declanşeze o serie infinită de iteraţii variabile în funcţie de parametrii folosiţi.

Experimentul

Reţeta a constat în amestecarea unui număr variat de traineri specializaţi în domeniul proiectării algoritmice, precum Ionuţ Anton, Dana Tănase, Andrei Ivănescu, Daniela Kronehart, Andrei Pădure, Zoran Popovici și a unor participanţi cu backgrounduri și interese foarte diferite. La acest mix se adaugă orele intensive de training de Rhino și Grasshopper completate cu şedinţe lungi de brainstorming.

Rezultatul

Vechile incinte ale Timișoarei obișnuiau să fie pline de viață. În jurul cursivelor se țesea mai mereu o strânsă comunitate; curţile interioare reprezentau spații organice prin conținutul lor uman. În decursul ultimelor decenii, acest tip de relaționare cu spațiul comun a dispărut în mare parte. Nota discordantă în acest fenomen parcă ireversibil este curtea clădirii de pe strada Mărășești nr. 14, care, într-un timp relativ scurt, a fost revitalizată prin diverse activităţi întreprinse de diferite grupuri creative, redefinindu-şi o micro-comunitate.

Tehnologiile digitale joacă un rol foarte important în recunoașterea schimbării modului în care proiectăm, construim și trăim arhitectura. Conștiința ecologică și cea socială, pe de altă parte, ne cer să observăm și să înțelegem tendințele comportamentale ale mediului în care trăim – atât cel natural, cât și cel antropic. Aşadar, folosirea platformelor parametrice în acest context le va acorda participanților posibilitatea de a nu se rezuma la folosirea designului ca instrument ce deservește funcții pragmatice, estetice și semiotice, ci și pe post de regulator al mediilor interne și externe, controlând fluxuri bioclimatice, sociale, comportamentale.

Dacă prima ediţie a workshopului s-a finalizat cu o instalaţie temporară, Lăcuste în Eter 2 şi-a propus să transforme un spațiu de trecere semi-abandonat într-un loc de expoziţie, prin conceperea unui corp de iluminat cu dublu rol: marcarea zonei de acces și iluminarea eficientă a pereţilor pe care urmează să fie expuse lucrări temporare.

În 2015, Festivalul Plai a fost gazdă atât pentru LiE 3, concretizat într-un pavilion cu structură reciprocă, cât și pentru cea din urmă ediţie LiE 4.3 de anul acesta, care are drept rezultat un pavilion care a marcat accesul în cadrul evenimentului, structura detaliată în cadrul articolului „Hidden Nest”.

Rezultatele workshopului sunt, de fapt, urme materiale ale unui proces de lucru complet, care pleacă de la parametrii fizici transpuși în mediul digital. Aceștia sunt procesați în mod computațional, generând un obiect virtual, care apoi se rematerializează prin intermediul tehnicilor digitale de fabricație. Pe parcursul workshopurilor, participanţii au parte de experiențe „hands-on” cu numeroase tehnologii de ultimă oră, utilizând un scanner 3D open source (Kinect), printer 3D cu abs (Symme 3D), dar și ustensile clasice precum firiz, ciocan sau daltă, iar folosirea acestui mix de unelte este dirijată de dorinţa de a finaliza instalaţia respectând un buget și o perioadă restrânsă.

Write the message

Your email address will not be published.