Hidden Nest

„Hidden Nest” este un proiect experimental care a funcționat, timp de 3 zile, drept „aparat” de acces în incinta Muzeului Satului Bănățean, în cadrul celei de-a 10-a ediții a Festivalului Plai. Provocările pe care le-a încorporat acest proiect s-au regăsit în procesul de proiectare (identificarea formei optime) și partea de execuție condiționată de perioada limitată de materializare, încadrarea într-un buget fix și de efectivul redus și fluctuant al echipei de lucru.

În faza de proiectare ne-am raportat constant la cerinţele stipulate în tema de proiectare lansată de către beneficiar, unde poarta de acces trebuia să marcheze intrarea în cadrul festivalului, să dirijeze în mod natural fluxurile de participanţi către cele două zone de interes ierarhizate ca importanță, să se integreze în fondul construit existent imediat învecinat (volumetria porţii muzeului, a construcţiilor prezente și materialele locale) și, din punct de vedere al plasticii arhitecturale, să insufle ideea de natural prin formă și material. Astfel, obiectul de arhitectură a luat naştere în urma negocierii dintre dorinţele de plastică arhitecturală și constrângerile legate de context, buget și timp: cum pot să creez un obiect funcţional care să se integreze firesc în contextul existent? Cum pot să îl construiesc cu costuri minime și, în acelaşi timp, să fie o prezență arhitecturală sesizabilă? Ce fel de material constructiv este uşor de procurat, procesat manual și asamblat/ dezasamblat astfel încât proiectul să fie dus la bun sfârşit în 7 zile? Aceste întrebări sunt cele care ne-au animat gândurile pe parcursul procesului de proiectare, iar produsul final încorporează suma răspunsurilor pe care noi le-am considerat optime.

Analiza cerinţelor am concluzionat-o prin câteva cuvinte-cheie, și anume: ortogonal, organic, permeabilitate, multidirecţionalitate. Astfel, am optat pentru o volumetrie care să înglobeze dualitatea ortogonal-organic, ilustrată prin cele două componente ale porţii de acces: volumul plin și cel excavat, aflate într-un raport volumetric egal. Scopul raportului volumetric de 1:1 este de a oferi privitorului ocazia de a percepe simultan două entităţi volumetrice.

Componenta plină defineşte volumul maxim pe care îl ocupă obiectul de arhitectură. Opţiunea pentru un contur geometric simplu, paralelipipedic a reieşit din nevoia de integrare în peisajul construit existent care este dominat de rigoarea liniei verticale și a sistemului cartezian. Am exclus varianta unui volum bine definit deoarece am considerat că ar fi fost o prezență pregnantă în peisajul Muzeului Satului Bănăţean și, prin urmare, am decis să-l dematerializăm într-o manieră care să nu contrasteze cu specificul locului. Dematerializarea am tradus-o printr-o grilă spaţială al cărei modul este 45 x 45 x 45 cm, realizată din dulapi de lemn de pin, de secţiune pătrată 4,5 x 4,5 cm. Alegerea grilei spaţiale modulare survine din dorinţa de a crea o delimitare permeabilă, din punct de vedere perceptiv, a aparatului de acces, prin care să se poată observa din exterior atât configuraţia spaţiului interior, cât și vecinătăţile.

Cea de-a doua componentă se referă la volumul gol, la masa excavată. Pentru configurarea acesteia am analizat modelul natural al cuibului de pasăre ţesător, și mai exact – pâlnia de acces în acesta. Pornind de la acest exemplu de origine organică și cerinţele temei de proiectare, am decis ca obiectul de arhitectură să facă uz de conceptul de pâlnie ca mijloc de absorbţie, dar și de disipare a fluxurilor de participanţi la festival. Pentru ca astfel de fenomene să aibă loc simultan, aparatul de acces reuneşte un sistem de pâlnii simple și duble. Numărul, orientarea și dimensionarea acestora l-am stabilit în funcţie de circulaţiile existente pe sit și de nevoia de iluminare interioară a spaţiului creat. Din moment ce o singură pâlnie presupune unidirecţionalitate, în Hidden Nest am încorporat o reţea de 4 pâlnii care se intersectează într-un singur loc: 3 pâlnii preiau circulaţiile pietonale și cea de-a patra are rolul de a suplimenta aportul de lumină naturală în interiorul traseului generat de celelalte trei. Sistemul de excavare propus are la bază cel mai simplu model de multidirecţionalitate – simbolul „Y”, care se manifestă concomitent între accesul din exterior, accesele în incinta spaţiului muzeal și cer.

Permeabilitatea variabilă a căptuşelii spaţiului interior interpretează dinamica cuibului de pasăre ţesător într-o formă fixă, prin dispunerea colilor de furnir într-o manieră ordonată și uniformă mixată cu ţeseri la diferite unghiuri. Punctul maxim de transparență se atinge în zona superioară a luminatorului prin rarefierea graduală a ţeserii cu furnir marcând astfel punctul de distribuţie a circulaţiilor, dar și de a crea legătura vizuală între grila spaţială și cer.

Prin alăturarea celor două piese constitutive ale volumetriei (volumul maxim de înscriere și reţeaua de pâlnii) am generat corpul aparatului de acces în care coexista forma organică și elementele grilei spaţiale.

Instrumentarul de modelare digitală de care ne-am folosit în acest caz este alcătuit din programul de modelare Rhinoceros împreună cu plug-in-ul Grasshopper (platforma de programare vizuală) și componenta Kangaroo – motorul de simulare interactivă, optimizare și generare formală care foloseşte legile fizicii pentru relaxarea suprafeţelor, ce a facilitat obţinerea formei organice a spaţiului excavat. Modelarea parametrică s-a dovedit a fi tehnica eficientă de proiectare în acest caz datorită flexibilităţii pe care o conferă procesului de determinare a formei optime, îmbinând utilul cu plăcutul prin caracterul ludic al numeroaselor iteraţii care apar pe parcurs.

În ceea ce priveşte execuţia, rolul nostru nu s-a limitat doar la statutul de proiectanţi, întrucât am participat activ la întregul proces de construcţie prin organizarea și dirigenţia şantierului, procesarea materialului constructiv și asamblarea părţilor componente. Principalele dificultăţi întâmpinate în timpul execuţiei se referă la logistica şantierului – echipa de lucru alcătuită din 2 membri permanenţi (noi) – și la condiţiile meteorologice nefavorabile care au întârziat termenul de finalizare estimat iniţial. Interesant este faptul că proiectul, prin volumetria inedită, a reuşit să provoace curiozitate și fascinaţie încă de la începutul construcţiei sale, ceea ce a condus, într-un mod natural, la extinderea echipei de lucru prin implicarea de persoane voluntare, făcând posibilă finalizarea în timp util a obiectului.

Chiar dacă durata de viaţă a obiectului de arhitectură a fost scurtă, considerăm că impactul a fost unul pozitiv, măsurat atât prin feedbackul primit de la beneficiar, cât și prin sondajul de opinie al celor care au avut ocazia să interacţioneze direct sau indirect cu acest proiect. Apreciez că meritul acestui obiect de arhitectură temporară constă în şansa oferită publicului de a înţelege într-un nou sens termenul uzual de „poartă”: un dispozitiv complex care articulează două medii, iar tranzitul devine o experiență în sine.

Denumire proiect: Hidden Nest

Funcțiune: pavilion experimental cu funcţiunea de aparat de acces

Beneficiar: Festivalul Plai

Proiectant: edukube, Giurea Diana B.I.A.

Execuție: Zoran Popovici, Diana Giurea, Gabriela Pap, Flavius Emanuel Holotescu, Laurențiu Caragia, David Cuciuc

Aria: 48,52 mp

Amplasament: Timişoara, România

Finalizat: 11 septembrie 2015

Termen de execuţie: 7 zile

Materiale de construcţie: dulapi din lemn de pin, furnir

Valoare investiţie: 2.000 de euro